The Lady of the Wheel
(La Ruotaia)

 

 

 My first book

     I've written a novella entitled The Lady of the Wheel (La Ruotaia). The book is issued by Legas, which publishes the journal Arba Sicula (Sicilian Dawn) and other Sicilian-oriented literature. 

     In recent years I have written genealogy columns for several venues.  I give genealogy lectures, most recently at the Centro Culturale Italiano di Buffalo (CCIB), and I do genealogical research for Americans of Sicilian descent.

     The book is historical fiction, inspired by my experiences in Sicilian genealogical research.  It tells the story of foundlings and sulfur mine workers and life in their community of Racalmuto during the late 1800s in Sicily.  Interspersed in the tale are episodes derived from the real-life experiences of my family, which originated in a small Sicilian town.

     I tried to weave into the story some of the customs and social conditions that went into the formation of the Sicilian culture and character.   In doing so, in an informal way, I wanted to explain the processes by which births, marriages and deaths were reported and recorded in Sicily at that time, and how those records reflect the lives of its citizens.

     Sicily was a poor and oppressed land that contributed the majority of Italian immigrants to America during the ‘Great Migration’ of the late nineteenth and early twentieth centuries.  I believe that American descendants of immigrants of any nationality will recognize some resonance with their own families’ experiences when reading this book.

     I'm a retired civil engineer and former adjunct professor at the University of Buffalo, and a frequent contributor to The Buffalo News Everybody’s Column on a variety of subjects, as well as to the paper's Letters to the Sports Editor.  I write genealogy columns for two monthly magazines, Buffalo Spree's 'Forever Young'; and the Lancaster, PA 50Plus Senior News.  I'm also a regular contributor to Per Niente, the quarterly newsletter of Buffalo's Italian-American social club of the same name.  My 'author page' is at www.amazon.com/author/angeloconiglio

     The book (84 pages, ISBN-10: 1-881901-86-6 / 1881901866; ISBN-13: 978-1-881901-86-0 / 9781881901860)may be purchased in paperback at Amazon.com. It's also available as an e-book on Kindle.
     

     Retail locations include:
3 pt

  • Local Authors Section, Vidler's, 676-694 Main Street, East Aurora, NY 14052 (716-652-0481)
If you aren't near the retail outlets listed above, or near me (AFConiglio@aol.com) in the Buffalo area, you can also order the paperback directly from the publisher.  Turnaround is very prompt.  

To order from the publisher, send a check for $12 for each book ordered, plus $3 shipping ($0.50 shipping for each additional book), to Legas, PO Box 149, Mineola, New York 11501.  New York State residents please add 8.65% ($1.04) per book ordered. 

 

Click HERE for an order form

Retailers:  If you would like to carry the book, contact the distributor, Buffalo Heritage Unlimited.  For information on books about Buffalo, or by Buffalo authors, see http://www.buffaloheritage.com

Reviews

Ann Tatangelo, professional genealogist: [Coniglio has] managed to include all kinds of factual information about life in Sicily, and the hardships the people suffered . . . the ending was great, too.
Charles Gelia, descendant of Racalmuto ancestors: . . . . a straight-forward, compact story, as a novelette should be, artfully written in a non-literary style so that it read and sounded to me as though it was being told to me over a Sunday dinner by my father or my grandfather.  Only my grandfather could have told me about life in Sicily in such truthful detail, but he never did.  Over the years I've read everything I could get my hands on about life in Sicily during my grandfather's time there so I could understand truly why he left.  Now I know.
Laurie Galbo, family researcher: Very good read.  I do my own Sicilian family research and I know a lot of research went into this book in regards to life in Sicily, mining and family traditions, as well as foundling children.  The author uses some Sicilian vocabulary with English translation for key words and phrases.  Life in Sicily in the 1800's was extremely difficult.  This story portrays that honestly, but it also portrays love of family and endless hope.

John Puma, an American expatriate in Sicily: A lovely book ~ [although] with . . .  gruesome undertones, [it is] a sweet story.  [Previously], I have been able to understand only part of the story of the 'carusi'.  I did not realize that it was a situation of virtual slavery. The dialect lessons were helpful, too.

Victoria Calabrese, PhD candidate, Italian History: . . . an interesting glimpse into what life was like [in nineteenth-century Sicily].
Kenneth Scambray, PhD, in L'Italo-Americano, 17 October 2013: . . . I was reminded of the realistic works of Sicilian writer Giovanni Verga.  The Lady of the Wheel is a compelling narrative about the atrocious living conditions that forced so many Sicilians to migrate to other parts of the world.  It is an important contribution to the Italian American narrative in the U.S.  (Click HERE to read the full review.)
Karen La Rosa, proprietor of the Siculo-centric website LA ROSAWORKS: . . . A quick, well researched read that, in the simplest way, reminds of the hardships our ancestors faced.  Lovely, warm characters and sense of place.
Anthony Di Renzo, Ithaca College writer and critic, author of Trinàcria, A Tale of Bourbon Sicily: . . . [Coniglio] is a natural storyteller . . . as Jessica Newth Greenfield observed about Verga, Coniglio "makes no attempt to romanticize or even detract from the burden of growing up poor in Sicily.  Rather, he is completely loyal to the difficulty, the injustice, and the despair that mark his characters' lives.  He does this, however, with a palpable pride in and nostalgia for his ancestral homeland." ~ Italian Americana Cultural and Historical review, Summer 2014
Book Review, Magna Grece website posted by Giovanni di Napoli Angelo Coniglio brings our past back to us, and through his efforts we gain a better understanding of our culture, our ancestors and ourselves. ~ reviewed by Lucian, 10 June 2014
Veronica Di Grigoli, author of The Dangerously Truthful Diary of a Sicilian Housewife:
"After reading Angelo's book I was hooked on this topic, so I interviewed him to find out more." ~
http://bit.ly/SicilianFoundlingsBlog 27 August 2015
Rochelle Del Borello, blogger:  A wonderfully personal journey into the poverty, misery and dignity of the insular world of Nineteenth Century Sicilian peasantry.  This labor of love is passionate and detailed: it takes us deep into a Verga-like realistic world of small village life with heartfelt pathos and a veil of ancient dialect. 'Reading Trinacria', http://www.siciliyinsideandout.com/sicilian-good-reads/

Below is an excerpt from Chapter 4 of the book:

     One day Nino was working in the sulfur mine, at the end of a tunnel in an area which had been widened into a chamber that could hold several pickmen and their boys. Nino's son Totò was working with him. The pickmen, when working together in this way, would fall into a rhythm, chanting nonsense syllables, each string ending with an “Ummph!” as their picks struck the rock in unison.

     Totò struggled to keep up with the growing pile of sulfur ore, but as he was filling his sack, he mistakenly picked up a rock from the pile belonging to the next miner, "u Bruttu". The man’s cruel face, hairy back and bulging muscles warranted the only name he was known by, “the Brute”.

     Seeing the boy pick up ore that belonged to him, u Bruttu launched a mighty swing at Totò. Luckily, the lad was nimble. He jumped to the side so that the huge hand struck a glancing blow, nevertheless driving him against the rock face, and inflicting a gash on his shoulder.

     Nino sprang between his son and the attacker, shouting “Let him be!”

     “Out of the way!” roared u Bruttu, “He’s just a lousy carusu, I'll teach him a lesson!”

     Nino, much smaller than u Bruttu, stood his ground. The hairy brute took a step towards him and started to speak, but just as he opened his mouth, Nino took a mighty swing, from his knees to the point of the Brute’s jaw. Years of chopping sulfur had given Nino arms of steel, and the big man’s jaw snapped shut, breaking several teeth, and he slumped back, unconscious.

     The other miners and their carusi stared open-mouthed, as did Totò. Nino looked at his son’s shoulder, dismissed the wound as a scratch, and said, “All right, don't stand there, fill your sack and go!  And don't pick up the wrong ore!”  He then turned to the others and said “See that none of you, miner or carusu, ever lays a hand on my son.”  And with that he raised his pick and resumed his relentless attack on the vein of sulfur.

 

Below is a translation of the first chapter of the book into the Sicilian language.  For the complete story, in English, get the book at www.bit.ly/SicilianStory

 
  La Donna di la Rota
 (La Rotara)

Didizzioni

'N ricordu di me mamma Rosa Alessi e papà Gaetanu Cunigliu di Serradifarcu, Pruvincia di Caltanissetta, Sicilia, ca lassaru tuttu pi funnari na famiglia nni lu munnu novu. A me muglieri Angie e a me figliu Angelo, tutti dui siciliani di sangu chinu, e a mimoria di n’antra, la me stessa figlia di capiddi scuri e di l’occhi virdi Angela.

                                                 Prifazzioni

Stu cuntu parla di la Sicilia di la fini di lu 1800, ca sulu di pocu tempu era sutta lu giucu di lu guvernu burbonicu spagnolu. Puru si lu feudalisimu fu nominalmenti abbulitu nni lu 1812, li sui custumi e li sui restrizzioni suciali erunu ancora sintiti.

Haiu scrittu in la lingua siciliana, cu lu dialittu di miu paisi ancestrali, Serradifarcu. Si segui puru la cumminzioni siciliana dî noma. Accussì, Maria Rizzo, puru si è maritata cu Antoninu Alessi, manteni sua cugnomi, ma li sò figli hannu lu cugnomi Alessi. Li nomi dî sò picciliḍḍi cchiù granni vèninu di chiḍḍi di li ginituri di Antoninu e Maria.

L'òpira è narrativa, ma li nomi di li posti sunnu riali. Li nomi pirsunali sunnu tìpici di la riggiuni, accussì comu li custumi discritti, e li scelti fatti pi li nomi di li bammini abbandunati.

Macari ca nun cumpari in nuddu dizziunariu talianu mudernu e nun è canusciuta mancu a l'italiani assà struiti, la palora ‘rotara’ ('ruotaia' in talianu) fu usata rigularmenti intra li documenti pùbblici di la Sicilia a l'èbbica di sta storia, nni lu cuntestu spicatu ccà. Si ùsunu àntri palori arcàichi, e sunnu traduciuti o autu-spiegativi. Na pirsuna riali cu lu nomu e l'occupazzioni di la prutagunista di sta storia campà na vota a Racalmutu, pruvincia di Girgenti, Sicilia.  Oltri a chistu, la pirsuna finziunali cu chiḍḍu nomi nun avi nuḍḍa rilazzioni cu la pirsuna vera, e nuḍḍa è ntinziunata.  Ringraziu la vera rotara pi l'ispirazzioni pi scriviri sta storia.

Àncilu Filici Cunigliu


                                            Capitulu unu

Racalmutu è na città antica intra lu sud-ovest di la Sicilia, intra la vecchia pruvincia di Girgenti, quarchi chilòmitru a nord di lu mari Meditirràniu.  La città era già vecchia intra lu 830 d.C., quannu li saracini cunquistaturi la chiamaru "Rahal Maut", la città arruinata. Era ancora cchiù antica intra lu 1869, sulu picca anni doppu ca Garibaldi avìa "unificatu" la Sicilia cu lu Regnu d'Italia. Tra li Mori sarausani e l'Italiani, l'ìsula avìa statu cuvirnata succissivamenti dî nurmanni, dî tudischi e dî francisi.  Poi, pi cchiù di menzu millenniu, avìa suppurtatu nu longu diclinu sutta lu giucu di l'Aragunisi e di li soi succissuri, li Burboni spagnoli, ca avìanu statu cacciati di Garibaldi. Sopravvissutu a tutti chiḍḍi patruni succissivi, lu tissutu di la città mantinìu li nfluenzi morisi e nurmanni.

Li fimmini purtavanu vistiti nivuri o scuri e sciolti e li scialli pi ammucciari li facci. Iḍḍi putìanu caminari pî strati, ma sulu cu gruppi di àutri donni. Li fimmini sulitari non si putìanu mai vìdiri fora di casa. Doppu li setti o ottu anni, li masculi e li fimmini èranu strittamenti sigregati.

Mantinennu ancora lu so stili mediuevali, li strati erunu di petra, accussì comu l'edifici longu li soi corsi stritti. Intra la certi staggiuni, l'edifici di petra ponu aviri n'effettu disidiràbbili: mentri li staggiuni s'arriscaldunu, la petra frisca pò alliviari lu caluri rintra n'abbitazzioni. Intra lu l'autunnu, la petra acquisisci lu caluri dô suli ca diminuisci e la teni duranti la notti. Ma intra lu menzu di l'invernu, quannu lu suli è dèbbuli e stingy cu la sò energia, l'aria è fridda, la petra pari ancora cchiù fridda e li mura succunu lu caluri di l'edifici. Arricanuscennu stu fattu di natura, li custruttura siciliani avìanu accuminciatu di tantu tempu a custruiri risidènzi supra na sèmprici formula virticali: lu chianu nterra cunteniva na scorta d'armali di na famiglia, comu si putìanu fari. Lu chianu appressu, chiamatu primu pianu, era na stanza cumuni usata pi cucinari, manciari e la vita cutidiana, e lu chianu appressu dava n'aria pi durmiri. In chista manera, lu caluri càvuru, puru si 'n pocu pungenti, di lu corpu di l'armali s'alzava ntê quartieri di vita, unni si cumminava cu lu caluri di lu focu di cucina pi scaldari li quartieri di sonnu susu.

Ma facìa friddu assà, ddu nvernu di 1869 a Racalmutu. Li famigli senza diversi besti, o troppu pòviri pi tèniri lu focu, putevunu quasi sintiri lu caluri di lu so corpu ca scappava attraversu li mura di petra. Intra una di li casi 'n fila di petra, Maria Rizzo s'assittà cu li jammi ncruciati, evitannu li mura di fori intra n'àngulu di la stanza di durmiri. Cunnividìa la stanza cu sò maritu Antoninu Alessi e li figli Totò, Grazia, Tanuzzu e Giuseppa di dui anni. Era la matina prestu e, puru si c'era lu friddu, idda sudava assài.

Maria sudava picchì avìa appena parturitu. E picchì lu piccilidda avìa campata.

Nino Alessi avìa statu fori di casa pi nu pocu di tempu, a so travàgliu di picunieri, nu picchieri intra miniera di sùrfuru lucali.  Comu solitu, avìa partutu n'ura prima di l'alba intra na carrozza tirata di muli ca purtava l'òmini di la città à miniera e arrè. Tornava assà doppu ca lu suli s'avìa tramuntatu. L'àutri picciliḍḍi secchi cu li capiddi ricci avìanu murmuratu e strinciutu mentri Maria era n’lu travàgliu, ma pir furtuna nuḍḍu s'avìa arrivegliatu.

Ora Maria taliàva la bammina appena nata e si dumannà “Picchì la facìa lu bagnu e la vistìa? Doppu tuttu, l'aiu iettari in lu sciumi." Iḍḍa avìa dittu a Nino la minzogna ca lu fìcitu era imortu, ca non s’avìa muvutu pi na simana. Iḍḍu si rassignà ô fattu. Secretamenti, l'avìa pinsatu na benedizzioni.

Antonino avìa travagliatu intra miniera pi anni. Li salàri, puru si èrunu quasica nenti di sòlitu èrunu cchiù assà di chiḍḍi ca putìa guadagnari comu contadinu. Ma cu la ricenti siccità e la sò risultatu, la caristia, sempri cchiù cuntadini avìanu abbannunatu l'aratru e pigliatu lu piccu. Li salari intra miniera avìanu calatu assà. La crapa pi latti, sola e sgranata ca tinìanu n’lu pianu terra sutta li sò umili quarteri di vita s’avìa praticamenti asciuttu, e era sempri cchiù diffìcili truvari manciari, puru si iḍḍu si putìa permettiri. Aviri n'àutra vucca pi nutrìri fussi statu nu disastru.

Maria lu sapia puru comu Ninu. Eccu picchì idda avìa minzognatu ca la piccilḍḍa era morta. Prestu Totò avìa setti anni. Granni abbastanza pi travagliari intra miniera comu carusu, purtannu cestini di minira di sùrfuru, scavati di li picchieri, di la prufunnità di la miniera nzinu à so vucca. Chistu purtava cchiù sordi à famiglia, picchì li capi di la miniera avìanu prestu arrivatu pi òffriri lu succursu di la morti pi Totò.  Avìanu pagatu a Antonino quarchi scuti, e Totò si nni jìa: a travagliari, campari, manciari e durmiri intra miniera finu a quannu murissi, oppuru succidìa nu miràculu -- putissi rivelarisi dignu nu jornu di addivintari nu picchiaturi comu sò patri, e travagliari ntô la miniera sulu di l'alba finu lu scuru.

Lu duluri di Maria pû destinu imminenti di Totò fu calmatu dà pruspittiva ca lu succursu putìa aiutari, pi nu pocu, a accattari manciari e ca la parti di Totò dî sò pasti sèmplici putìa èssiri spartuta a l'àutri picciriḍḍi. Mantèniri stu picciriḍḍu nigassi chiḍḍi vantaggi amari. E macari ca idda avìa lu latti, Tanuzzu e Giuseppa ancora allattavanu e nun ci bastava pi n'àutru picciliddu.

Lu fattu dà sò gravidanza fu ammucciatu pà mancanza furzata di cuntattu cchî vicini duranti chistu invernu friddu, ortri chi dî vistiti ingrossi chi purtava di sòlitu. Intra sua zona scura di sonnu, Nino non vitti mai lu sò corpu magru e cummintàu sulu na vota, doppu l'intimità, "La me Mariuzz criscìu na panzedda, na panza." Doppu ca l'attu scuru di Maria fu fattu, nuḍḍu sapìa chiḍḍu ca avìa fattu. No, iḍḍa l'avia a jittari via, o espòniri pi èssiri smaltita dî cani sgranati di la città.

Nun fussi lu primu picciliḍḍu ca avìa pirdutu. N'annu doppu spusarsi, partì nu picciliḍḍu, chiamànnulu Salvatore comu lu patri di Nino. Ma chiḍḍu primu Totò era malatu, e nuḍḍa di li ministrazzioni di Maria, né chiḍḍi di la parturienti lucali, né di lu parrinu né di lu dutturi dà città lu putìanu sarvari.

Quannu murìu a tri misi, Maria era già incinta, cu n'àutru picciliddu, ca nascìu sanu e ancora na vota si chiamau Salvaturi. Lu secunnu picciottu avìa arristatu, ma prestu avìa a èssiri rinunziatu comu carusu. Li matri siciliani canuscìanu di pèrdita.

Ma chista picciliḍḍa appena nata era na picciliḍḍa accussì beḍḍa, e paria ca Maria putìa vìdiri la sò immaggini ntê tratti dà picciotta. Li ricci nìuri circondàunu na facci rosa tunna cchî tèmpuli èrunu ancora cchiù russi, e li sò straordinarii occhi virdi traparàunu lu cori di Maria comu spini, comu si la picciliḍḍa canuscìa li pruggetti di sò matri. Maria non putìa evitari di arricanusciri la sumiglianza di la picciliḍḍa a iḍḍa stissa, e puru si sapìa ca era vana, pinsava ca la picciliḍḍa, si campava, putìa addivintari attrattiva comu iḍḍa. Puru si la sò vita era dura, lu sò corpu filatu avìa ancùora la curvatura e la morbidità, abbastanza pi infiammari la sò Nino, pinsàva iḍḍa.

Ora idda avìa vistutu la picciliḍḍa cu l'ùnici robbi boni ca avìa la famiglia, lu custumi di na beḍḍa pupa ca sò patri ci avìa datu na vota doppu ca iddu avìa turnatu di na visita a Palermu. Nu cappeddu di sita jancu surmuntava li ricci, tagliati cu nastri di villutu russu. Na cammisa janca di mussulinu cummigliava la piccilidda di lu coḍḍu ê pedi, nu beḍḍu scialla di lana grigia ci avvolgeva li spaḍḍi e li tappini di cartuni nichi, russi lustri, ci grazziàunu li pedi.

Maria avvolgìu nu mantellu sbucciatu ncapu li spaddi, piglià la piccilidda e la purtà ‘n silenzio a li piani sutta, passannu la crapa ca durmìa, e fori nni lu friddu. Camminava cu la testa 'mpiccata di duluri, non vidennu unni jiva, attraversu strati stritti di ciottoli ca parevunu juncirisi cchî mura di petra dî casi scuri. Iḍḍa alzà l’occhi e vitti lu cartellu in n’àngulu di la strata: 'Via Garibaldi'. Iḍḍa sputà e s’incrucià.

Garibaldi avìa prumissu ca quannu la Sicilia fussi unificata cu lu nord in na ripùbblica taliana, li cosi avìssiru statu megliu pi lu pòpulu cumuni. So patri Gaetano Rizzo s'avìa junciutu cu lu patri di Nino pi cummàttiri cu li 'camisi russi'. Gaetanu avìa statu firitu e lu patri di Ninu, Salvaturi Alessi, avìa murutu nni la lotta pi l'"unificazzioni".

Garibaldi avìa vinciutu, l'Italia era unita, ma la Sicilia era ancora pòvira comu avìa statu sutta lu ricenti duminiu burbònicu. Inoltri, li megliu travagli ora non èranu pigliati di l’òmini di lu postu, ma di l’italiani di lu nord, e li genti supravviveru vinnennu li so’ picciliddi a li pruprietari di li minieri.

Maria girà n’àngulu e quasi sbatti lu scalu cchiù vasciu dâ Chiesa Matri di la città, la Chiesa Madre Annunziata. Iḍḍa piglià l'equilìbbriu cu nu vrazzu e prutiggì la picciliḍḍa cu l'àntru. Lu passu sbagliatu l'avìa fattu taliari n'àntra vota. Fu allura ca vitti la rota. La rota era misa intra lu muru a lu latu di la chiesa enorma, vicinu a l'ingressu di li quartieri di li proietti.

Pinzàva: “Si affunnu la me piccilidda, fussi na turca, murennu senza vattìu e senza ànima. Si la lassu in la rota, quali cosa ci succedi, almenu fussi battizzata, avi aviri nu nomi, e f na ussicristiana, na cristiana." Lu celu di chiummu d'invernu s'avìa alluminatu. Ora prioccupata ca putìa èssiri viduta, Maria s’arriggistrò ntâ basi dû muru di petra, intra na nicchia vicinu a la "porta di li proietti" fatta di quercia. Iḍḍa s’assittà nterra fridda vicinu la porta, appuiànnusi li spaddi a lu màmmuru chi era cchiù friddu di lu muru. Iḍḍa talià a l'occhi virdi di sò figlia, a lu stessu timpu fidannusi e accusannusi. “Almenu ti pozzu dari qualchi cosa prima di abbannunariti”, sussurrà Maria, mentri spuntava nu pettu pi la piccilidda pi sucari. “Va, va avanti, to soru ti ringrazia pi chistu dumani.”

Quannu la piccilidda finì, Maria la purtà nni lu ricessu. C'era n'armadiu ca girava, cu lu funnu circulari chianu abbastanza granni pi tèniri la pizzudda di vita. Cu na làcrima e nu cori pisanti, misi la piccilidda intra la rota e la girà accussì ca la piccilidda fu purtata dintra. Iḍḍa allungà la mana e tirà nu cordu ca sonava na campanedda dintra la chiesa, pua si scappà di la rota, arrè attraversu li strati grigi a sò casa.

Quannu idda trasì a casa, sintì a Giuseppa chianciri e ci dumannà “Pina, chi c’è?” La piccilidda sniffà e lamintà: “Mamma, aiu fami! Haju fami!” Abbrazzannu la piccilidda, Maria murmurà: “Ccà, ccà, mammuzza, nun chianciri. Ccà, ccà, haiu lu latti.”

 

The Lady
of the Wheel
on facebook

These people
like The Lady of the Wheel


Tony
 
Steve

Nina

Natasha
 
Mary Jo

Margaret

Lori
 
Kimberly

Greg

Grace Marie
 
Gaetano
 

 

 

Click HERE for more about foundlings.

 

Generations:

Genesis

1

2 3 4


Home


Site Index

Gaetano & Rosina

1
Guy

2
Len

3
Ray

4
Phil

5
Millie

6
Connie

7
Mary

8
Tony

9
Ange

Family
List

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Hit Counter